Un judecător gorjean, colecţionar şi pasionat de istorie

Ion Duguleanu este judecător la Tribunalul Gorj. Pe lângă profesia pe care o are, Duguleanu este pasionat de istorie şi este recunoscut ca unul dintre cei mai mari colecţionari din Gorj. Printre cele mai neobişnuite colecţii ale sale se numără cele peste 20.000 de cutii de chibrituri sau cele câteva mii de plicuri. Judecătorul munceşte de peste 28 de ani, la început a fost profesor de istorie şi apoi a devenit judecător.

În anul 1977, Ion Duguleanu a scris prima lui carte, o monografie a comunei Turcineşti. „În timpul cutremurului eu scriam. A avut peste trei sute de pagini şi am făcut-o cadou celor de la primăria Turcineşti. Din păcate era singurul exemplar şi s-a pierdut. Mi-a părut rău de atâta muncă şi de atâta pasiune investită pentru nimic, dar m-am învăţat minte”. Pentru fiecare dintre cărţile pe care le-a scris s-a documentat cel puţin un an înainte de a se apuca de scris. Duguleanu spune despre cărţi că sunt „copiii lui” şi că speră ca ei să nu rămână singurii.

Printre cărţile scrise de judecător amintim „O istorie a justiţiei în Gorj” în două volume şi „O altfel de istorie a Tg-Jiului”, proiect care ar trebui să fie compus din 5 volume, dintre care unul a fost publicat, la cel de-al doilea lucrează în prezent şi pentru celelalte Duguleanu a început documentarea. În cartea „O istorie a justiţiei în Gorj”, autorul a încercat să amintească de toate persoanele care au lucrat în sistem încă din cele mai vechi timpuri. Judecătorul susţine că fiecare dintre cei care au lucrat pentru Tribunal vreodată are cel puţin un paragraf în care se vorbeşte despre munca lui şi despre personalitatea fiecăruia.

Ion Duguleanu spune că prin cărţile scrise doreşte să lupte împotriva uitării datorate trecerii timpului. În cartea sa „O altfel de istorie a Tg-Jiului” a încercat să delimiteze istoria impersonală din manuale de istoria oamenilor, a caselor şi a terenurilor care compuneau vechiul oraş. Pentru a reuşi acest proiect, Duguleanu a încercat să stea de vorbă cu fiecare locuitor al fiecărei case. El a început cu strada Tudor Vladimirescu, stradă care face obiectul primului volum. În anul 1900, în Tg-Jiu erau aproximativ 6.600 de locuitori în circa 1.500 de case. Judecătorul povesteşte că are foarte puţin timp de scris şi că reuşeşte să scrie doar noaptea, numai cu creionul, numai într-o anume cameră a casei şi că nu poate scrie la masă.

Colecţiile mele...

Judecătorul Ion Duguleanu susţine că şi-a descoperit pasiunea pentru obiecte de colecţie la vârsta de 10 ani, când a început să colecţioneze timbre. De atunci şi până în prezent colecţia sa a devenit extrem de bogată, numărând aproximativ 40.000 de timbre. În opinia lui Duguleanu, filatelia a devenit o pasiune pentru oamenii bogaţi, pentru că timbrele sunt din ce în ce mai rare şi mai scumpe. Cel mai vechi timbru din colecţia judecătorului datează din anul 1851 şi provine din Anglia, iar cel mai vechi timbru românesc datează din 1864.

Colecţia de chibrituri este imediat următoarea în preferinţele lui Ion Duguleanu. Numără peste 20.000 de exemplare, cele mai multe provenind dintr-o colecţie achiziţionată de la Rădăuţi. Etichetele de cutii de chibrituri provin din fostele ţări socialiste şi de acolo a achiziţionat exemplare pentru care este invidiat de mai mulţi colecţionari. Cea mai veche cutie de chibrituri plic din România datează din România anului 1922, iar cel mai vechi exemplar al colecţiei este o cutie de chibrituri din 1834.

Duguleanu mai colecţionează costume populare, are 35 de costume pe care le păstrează acasă pe manechine. El are o colecţie de monede româneşti şi străine, medalii, plachete şi decoraţii. Dintre decoraţiile pe care le are cea mai valoroasă este Ordinul „Mihai Viteazu” şi în Gorj mai există încă două astfel de decoraţii. Judecătorul are şi obiecte vechi, confecţionate din metal sau din lemn, obiecte care erau folosite în gospodăriile ţăranilor în trecut. Duguleanu colecţionează şi acte cu diferite semnături, de regulă, personalizate. În colecţia sa există scrisori semnate de Iorga, Tătărăscu, dar şi de personalităţi moderne ca Iliescu, Paler sau Vadim.

Urmaşilor mei...

Duguleanu plănuieşte să-şi completeze colecţiile până în ultima zi a vieţii sale, pentru că asta este cea mai mare dintre bucuriile sale. În ceea ce-i priveşte pe moştenitorii comorilor, aici lucrurile se complică. Judecătorul spune că-i va lăsa fiului său colecţia de ceasuri, celorlalţi membri ai familiei câteva dintre cele mai valoroase obiecte din fiecare colecţie, iar restul va reveni Muzeului Judeţean şi unor tineri colecţionari. Duguleanu îi sfătuieşte pe tineri să se orienteze către această pasiune care, deşi costisitoare, aduce o mare bucurie cât şi o vastă cultură în toate domeniile. Judecătorul a declarat că acesta este cel mai plăcut mod de relaxare după o zi plină de mizerie, petrecută la Tribunal.

Gabriela Gîngioveanu